Vântul se ridică

Vântul se ridică Și Studio Ghibli

Programarea în cinematografele italiene este pentru zile 13 - 14 - 15 - 16 septembrie 2014, dar în SUA și Japonia, lungmetrajul lui Miyazaki (poate cel mai recent conform regizorului) produs de Studio Ghibli a fost proiectat anul trecut. Având în vedere ecoul vast pe care îl au de obicei operele lui Miyazaki în Italia, este de așteptat un mare succes și pentru această a unsprezecea animație în care nu lipsesc reflecțiile asupra condiției umane, asupra tragediilor naturale și provocate de om.

Povestea narativă se deschide pe un tânăr Jiro Horikoshi, un copil cu miopie severă, care visează să devină pilot de luptă. Culcat în patul său visează să zboare într-un avion foarte rapid, dar la scurt timp după ce avionul este atacat și se prăbușește. Jiro se trezește. Într-un alt vis, îl întâlnește pe Gianni Caproni, un inginer aeronautic italian care îi sugerează să construiască avioane mai degrabă decât să le piloteze, pentru că piloții aproape nu se mai întorc. Jiro își descoperă astfel adevărata chemare și merge să studieze ingineria la Tokyo. În timpul călătoriei, îl întâlnește pe un tânăr Nahoko Satomi, cu care recită celebrele fraze ale poetului Paul Valér, „Vântul răsare, trebuie să încercăm să supraviețuim”, care va fi atunci adevărata esență a întregului film.

Deodată, un mare cutremur, cel de la Kanto din 1923, spulberă câmpuri, dealuri, case. Trenul oprește. Oamenii fug. Satele iau foc. Servitoarea lui Nahoko își rănește piciorul. Jiro își lipeste membrele sau busola și îi însoțește pe cele două femei în satul lor. Băiatul pleacă fără să lase indicii pentru a-l urmări. Înapoi la Tokyo, își găsește institutul în flăcări și colegii care încearcă să salveze cărțile. Pe cât de emblematică pe atât de emotionantă este scena. Băiatul se aplică constant în studiile sale, neglijând și familia, dar merită, deoarece este o excelență. După studii, a plecat să lucreze pentru Mitsubishi și mai târziu în Germania, unde a înțeles ce le lipsește luptătorilor japonezi și cum să-și îmbunătățească tehnologiile. Între timp, însă, este martor la un raid Gestapo, care îi compromite permanența în Germania.

Jiro continuă să se aplice neîncetat la locul de muncă până când va primi o promoție datorită căreia va putea proiecta un avion de luptă pentru marină. Cu toate acestea, proiectul eșuează. Jiro, abătut, pleacă să petreacă câteva zile de vacanță în stațiunea turistică izolată din Karuizawa. În timp ce merge pe o potecă de deal, o tânără fată pictează sub o umbrelă de soare. La un moment dat un vânt grăbit se ridică și umbrela scapă de apucarea femeii. La câțiva metri sub tânăra, pe aceeași potecă pe care se plimbă Jiro, se află tatăl fetei, dar nu este în stare să apuce umbrela care nu rămâne decât în ​​mâinile lui Jiro, care o întoarce la bărbat. În restaurantul hotelului, cei doi băieți schimbă câteva priviri furtive. Se întâlnesc la un izvor și Nahoko se lasă recunoscută, chiar dacă au trecut doi ani, este dornică să-i mulțumească pentru momentul cutremurului.

Nahoko este bolnavă, suferă de tuberculoză, motiv pentru care se afla în acea stațiune de vacanță. Boala o obligă pe fată să spitalizeze într-un sanatoriu din munții înalți. Între timp, Jiro este persecutat de poliție, pentru aceasta își găsește refugiul cu super-privitorul său, dl Kurokawa. Nahoko ia un tren și merge la Jiro, hotărât să-și petreacă ultimele momente din viață alături de el. Cei doi băieți se îmbrățișează din nou într-o scenă exagerat de stereotipiată la gară. Ajungând la casa lui Kurokawa, ei cer cuplului să se căsătorească cu ei. Băieții, odată uniți în căsătorie, pot trăi împreună. Dar femeia se înrăutățește, trebuie să se întoarcă la munte, dar nu vrea să-și părăsească soțul. La rândul său, Jiro nu vrea să renunțe la proiectele sale ambițioase.

La vizita lui Kayo, sora lui Jiro, care se apropie acum de diploma de medicină, îi spune fratelui său că situația soției sale este cu adevărat gravă și că, dacă îi pasă de viața ei, trebuie să o ducă imediat la munte. Cu toate acestea, tinerii soți nu își schimbă deciziile. Jiro începe apoi să-și testeze noul prototip, Mitsubishi A5M, un avion cu viteză surprinzătoare, modelul zero va fi cel folosit în timpul atacului Pear Harbor. Visul lui Jiro se realizează. Pe de altă parte, Nahoko, simțind că moartea este aproape, s-a întors, fără să știe, tuturor celor din sanatoriul din munți. Într-un ultim vis, Jiro îl întâlnește din nou pe Caproni, căruia îi exprimă frustrarea. Finalul își rezervă o scenă cu un conținut emoțional ridicat și un mesaj de speranță.

De asemenea, cu acest lungmetraj Miyazaki descoperă anxietățile și erorile umanității și o face cu tonuri întunecate de gri, fără să depășească și să alunece vreodată în tragic. Cele de mai sus sunt hrană pentru gândire, contribuție la rațiune asupra celor mai grave greșeli ale rasei umane. Poate o narațiune cam lentă, dar plină de sugestii și referințe istorice de mare precizie.

	Titlul original:	Kaze Tachinu
	Naţiune:	Japonia
	Anul:	2013
	Sex:	animație
	Durata:	126 "
	Regizat de:	Hayao Miyazaki
	Producție:	Studio Ghibli
	Distribuție:	Norocos Roșu
	Ieșire :	13 septembrie 2014 la cinema

<